Părintele Constantin Necula, la invitaţia părintelui Dragoş Bahrim, a fost între elevii şi profesorii Seminarului Teologic Ortodox din Iaşi. Printr-un limbaj viu, pentru că viu este Dumnezeul în numele căruia părintele Necula face misiune, pastoraţie, sau pune la inimă cuvinte, s-a creat o atmosferă în care s-au ironizat comportamentele noastre așa-zis ortodoxe şi, de asemenea, s-a stat cu sobrietate pentru acelaşi motiv, că suntem ortodocşi şi nepăsarea nu ne califică pentru un asemenea statut. Sentimentul ultim care s-a aşezat între cei prezenţi a fost un fel de tăcere, dar nu ca expresie a unei lipse, ca o incapacitate a formulării ci, din contra, o tăcere adâncă, în care te aduni pentru că te întâlneşti în mod viu, contemporan cu Hristos căruia, ca profesori şi elevi, îi slujim. Pentru mai toţi elevii şi o mare parte dintre profesori a fost prima întâlnire cu părintele, faţă către faţă, iar sentimentul dominant a fost acela că ne văzuserăm înainte de a fi chemat, pentru că, prin cuvintele pe care ni le-a aşezat la inimă, ne-a făcut să ne reîntâlnim cu Hristos, în interiorul căruia a receptat permanent ideea de vocaţie, de şcoală vocaţională.
Cu toţii ne-am înţeles parcă mai bine misiunea de a-L mărturisi pe Hristos la catedră, în spitale sau familie pentru că prin aceasta ne împlinim vocaţia slujirii.
PS: Un mic ecou al întâlnirii de la Seminar se poate vedea în cadrul conferinței de la Universitate, de la minutul 16:
